5 exoplanete ce pot găzdui viață
AstroList

5 Exoplanete Ce Pot Găzdui Viață

Exoplanete este termenul dat de către astronomi planetelor ce se află în exteriorul sistemului nostru solar. De-a lungul perioadei explorărilor cosmice, omenirea mereu și-a pus întrebarea dacă există undeva o lume asemănătoare cu a noastră, sau suntem unici în felul nostru, o poziție mai egocentristă, dar atunci când totul este incert – totul este posibil. O lume în care la fel persistă oceane cu apă lichidă, întinderi terestre cu vegetație, sau poate chiar și anumite forme de viață. Scopul găsirii unei astfel lumi este pentru a alimenta curiozitatea umană, dar și pentru a găsi o gazdă nouă pentru noi, pământenii. Gândul că suntem singuri și unici în univers este pe cât de mândru, pe atât și mai înfricoșător. Putem fi singuri în acest vast ocean de „nimic” sau putem coexista împreună cu cineva fără a cunoaște acest lucru. Parțial la această întrebare răspunde Paradoxul lui „Fermi”, o teorie filosofică pe care o vom descurca într-un articol aparte. Acum însă doresc să vă prezint 5 exoplanete care au captat atenția oamenilor de știință ca fiind un loc în spațiu ce ar putea, sau deja găzduiește viață.

Pentru ca o exoplanetă să fie catalogată drept potențială gazdă pentru viață, aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiții. În primul rând aceasta trebuie să se află în zona locuibilă față de steaua în jurul căreia orbitează. Zona locuibilă reprezintă o regiune în spațiu în care se întrunesc toate condițiile perfecte pentru a exista viață precum pe Pământ, fiind la o depărtare nici prea mică, nici prea mare față de steaua gazdă în dependență de intensitatea energiei pe care o produce. În al doilea rând exoplaneta trebuie să fie una de tip solid și să poată susține apa în formă lichidă.


        5. Kapteyn B


exoplaneta kapteyn b

Exoplaneta Kapteyn B a fost descoperită în 2014  de către observatorul La Silla din Chile. Metoda descoperirii a fost prin intermediul spectroscopiei Doppler, care presupune urmărirea unei stele și înregistrarea perturbațiilor cauzate de către gravitația planetelor ce o înconjoară.

Kapteyn B orbitează steaua roșie sub-pitică, Kapteyn, la o distanță de circa 12 ani lumină de la Pământ. Sistemul în cauză se presupune că ar putea preceda Sistemul Solar, având o vârstă de circa 11 miliarde de ani. Având raza de 1.2 celei ale Pământului, exoplaneta are o suprafață solidă, iar stelele de tip sub-pitice asemănătoare lui Kapteyn, tind să lumineze de 20 ori mai mult decât o poate face Soarele. Atmosfera planetei este aspră, cu temperaturi de circa -68 °C și ape doar în formă solidă. Pentru a coloniza această planetă vom avea nevoie de ecosisteme specializate pe efectul de seră pentru a putea menține viața.


        4. Kepler-442b


exoplanete_kepler_442b

În 2015 observatorul spațial Kepler descoperă o serie de exoplanete noi printre care cea mai promițătoare fiind cea supranumită Kepler-442b. Observatorul Kepler utilizează modalitatea de tranziție pentru a detecta exoplanetele noi. Modalitatea de tranziție presupune măsurarea intensității luminii unei stele, iar perturbările periodice ale acestei înregistrări demonstrează existența unui obiect ce orbitează această stea.

Kepler-442b are o suprafață stâncoasă și orbitează o stea de tip pitic oranj în zona locuibilă, la o distanță de circa 1.120 ani lumină față de Pământ. Având masa și raza mai mare ca cele ale Pământului, dar la fel o compoziție solida, se presupune că exoplaneta ar avea o forță gravitațională la suprafață cu 30% mai puternică. Pe departe nu cel mai bun loc de a practica săriturile în lungime. Temperaturile medii de circa -40 °C sunt determinate de faptul că Kepler-442b primește cu 70% mai puțină lumină solară de la steaua sa gazdă decât primim noi de la Soare. Principala piedică în studierea amănunțită al acestei exoplanete constă în distanța la care se află. Telescoapele încă nu sunt într-atât de performante încât să ne poată oferi ceva informații mai detaliate.


        3. Gliese 667 Cc


exoplaneta gliese 667 cc

Descoperirea acestei exoplanete a fost anunțată public în 2011 de către ESO (European Southern Observatory), fiind descoperită prin metoda Doppler despre care am vorbit la punctul 5. Cel mai remarcabil este că Gliese 667 Cc este găzduit de o stea ce face parte dintr-un triplet de stele (Gliese 667). Peisajele ce ar putea apărea la apus pe această exoplanetă ar putea fi rupte direct din filmele sci-fi, cu trei surse majore de lumină concomitent pe bolta cerească.

Temperatura de la suprafață zonei locuibile se estimează a fi de circa 4 °C, iar steaua gazdă are o durată a vieții de 10 ori mai mare decât cea a Soarelui nostru. Un alt aspect interesant este faptul că Gliese 667 Cc este într-o rotație sincronă cu steaua gazdă, Gliese 667. Rezultă că o parte a acesteia este mereu supusă temperaturilor majore și deșerturilor infernale, iar alta este într-o beznă eternă de gheață. Mijlocul de aur pentru o eventuală colonie umană pe această planetă uluitoare, ar fi undeva între aceste două extreme de temperatură, unde nu este nici prea frig, nici prea cald. Trebuie luat în considerare și faptul că odată stabilită, colonia va fi mereu în aceiași fază a zilei din cauza rotației sincrone, deci amatorii de a admira apusul au șansele să o facă până la sfârșitul vieții aici.


        2. TRAPPIST-1e


exoplaneta trappist-1e

Descoperirea sistemului TRAPPIST este una dintre cele mai recente și cele mai remarcabile. Acesta se situează la o distanță de circa 40 ani lumină și a uimit prin faptul că are nu doar una, ci tocmai 7 planete asemănătoare după proprietăți fizice cu Pământul. Cea mai promițătoare dintre aceste exoplanete pare a fi TRAPPIST-1e, potrivit oamenilor de știință.

Acest cuib solitar al speranței a fost descoperit de către telescopul Spitzer, datele fiind analizate prin utilizarea metodei de tranziție. La fel ca și Gliese 667 Cc aceasta pare a fi într-o rotație sincronă cu steaua sa gazdă, TRAPPIST-1, viața fiind posibilă în regiunea dintre poli, unde temperatura este în jur de 0 °C. Se presupune că aceasta ar putea găzdui și apă în formă lichidă în anumite zone. În caz că exoplaneta are un strat mai mare de atmosferă aceasta ar putea avea o suprafață locuibilă mai mare, datorată schimbului de temperaturi pe care aceasta o favorizează. Steaua pe care o orbitează, TRAPPIST-1, este una de tip pitic ultra-rece. Stelele de acest gen tind să supraviețuiască trilioane de ani, acestea fiind printre ultimele care eventual se vor stinge. În comparație cu planeta despre care am vorbit anterior, Gliese 667 Cc, TRAPPIST-1e la fel oferă o vedere magnifică pe cer. Cerul este completat de o serie de planete alăturate care apar de o mărime relativ mare, uneori chiar aliniindu-se.


        1. Proxima Centauri b


exoplaneta proxima centauri b

Proxima Centauri b este în fruntea acestei liste, cu toate că nu se cunoaște cu certitudine dacă încă întrunește toate condițiile pentru a putea suporta viață sub oarecare forme. Principalul punct forte al acestei exoplanete este distanța ei față de noi. La doar 4,2 ani lumină, Proxima Centauri b este cea mai apropiată planetă dinafara Sistemului Solar. Aflându-se în constelația Centaurului, orbitează cea mai apropiată stea de Soare, Proxima Centauri. Fiind cea mai apropiată evident că toate eforturile științifice pe viitor vor fi axate mai mult în direcția ei.

Piedica principală o reprezintă vânturile stelare cărora li se opune planeta, acestea fiind de 2.000 de ori mai puternice decât cele ce afectează Pământul. O astfel de forță împrăștie o mare parte din atmosfera exoplanetei. Din cauza poziției față de Pământ cercetătorii la moment nu pot face anumite calcule concrete, însă oamenii de știință din Franța au afirmat că aceasta ar putea avea un strat subțire de atmosferă și oceane în stare lichidă. Clima aridă și condițiile nefavorabile ar impune crearea unei colonii subterane pentru a putea adăposti populația de efectele nocive ale radiației cosmice și alte perturbații. În același timp, cercetătorii de la ESO (European Southern Observatory) susțin că în cazul în care se descoperă că Proxima Centauri b posedă oarecare urme de atmosferă și apă în formă lichidă, atunci aceasta ar putea fi cu mult mai favorabilă decât se credea până acum.

În pofida faptului că Proxima Centauri b se află la o distanță atât de mică, în prezent cu tehnologiile care le avem în arsenal, încă nu suntem gata de a trimite cel puțin o sondă de cercetare. Viteza medie a unei sonde la moment este de circa 84.000 km/h (viteza sondei New Horizons care l-a vizitat recent pe Pluto), respectiv cu o astfel de sondă avem nevoie de circa 54.000 ani pentru a ajunge la destinație. Acest fapt încă odată ne demonstrează cât de neputincioși suntem în fața Universului vast în care ne aflăm.


Surse:
http://phl.upr.edu/projects/habitable-exoplanets-catalog
http://exoplanet.eu/
https://exoplanetarchive.ipac.caltech.edu/index.html

 67 Posts 16 Comments 13292 Views