Marte este o planetă foarte variată. Uneori poți să urmărești un peisaj pustiit desprins dintr-un film post-apocaliptic, alteori poți sta la marginea unui crater cu un diametru de câțiva kilometri și o adâncime uluitoare, poți sta la poalele unui munte care este atât de înalt încât străbate întreaga atmosferă a planetei, sau poți să îți găsești un loc pe marginea albiei unui râu ce și-a lăsat amprenta acolo cu mulți ani în urmă.

Odată ce vom coloniza Planeta Roșie, se vor deschide probabil noi orizonturi turistice, iar primii care le vor admira vor fi probabil cei ce vor face primii pași pe solul marțian. Din acest motiv am decis să ne imaginăm ipotetic care vor fi cele mai interesante atracții pe care ar putea să le viziteze omenirea acolo.

Olympus Mons

Olympus Mons este cel mai extrem vulcan din sistemul solar. Situat în regiunea vulcanică Tharsis, are aproximativ aceeași dimensiune ca statul Arizona, potrivit NASA. Înălțimea sa de 25 de kilometri îl face de aproape trei ori înălțimea Muntelui Everest al Pământului, care are o înălțime de aproximativ 8,9 km. Olympus Mons s-a format după ce lava s-a lăsat încet pe versanții săi, fapt ce i-a făcut să nu fie atât de abrupți. Aceasta înseamnă că muntele este probabil ușor de urcat pentru viitorii exploratori, deoarece panta sa medie este de doar 5%. La vârf se află o depresiune spectaculoasă lată de aproximativ 136 km, formată din camere de magmă care au pierdut lava (probabil în timpul unei erupții) și s-au prăbușit.

Valles Marineris

Marte găzduiește nu numai cel mai mare vulcan al sistemului solar, ci și cel mai mare canion. Valles Marineris are o lungime de aproximativ 3000 km, potrivit NASA. Este de aproximativ patru ori mai lung decât Grand Canyon, care are o lungime de aproximativ 800 km. Cercetătorii nu sunt siguri de modul în care s-a format Valles Marineris, dar există mai multe teorii. Mulți oameni de știință sugerează că atunci când s-a format regiunea Tharsis, aceasta a contribuit la apariția Valles Marineris. Lava care se deplasa prin regiunea vulcanică a împins crusta în sus și a rupt-o în fracturi în alte regiuni. În timp, aceste fracturi au evoluat în Valles Marineris de azi.

CITEȘTE:  NASA pune ochiul pe Venus, Jupiter și Neptun

Medusae Fossae

Medusae Fossae este una dintre cele mai ciudate locații de pe Marte, unele persoane chiar speculând că deține rămășițe ale unui accident OZN. Explicația cea mai probabilă este că este un depozit vulcanic uriaș, aproximativ o cincime din dimensiunea Statelor Unite. De-a lungul timpului, vânturile au sculptat rocile în niște formațiuni frumoase, dar cercetătorii vor avea nevoie de mai multe studii pentru a afla cum acești vulcani au format Medusae Fossae. Un studiu din 2018 a sugerat că structurile s-ar fi putut forma din erupții vulcanice imens de uriașe care au avut loc de sute de ori de-a lungul a 500 de milioane de ani. Aceste erupții ar fi încălzit climatul Planetei Roșii, pe măsură ce gazele cu efect de seră de la vulcani au pătruns în atmosferă.

Vulcanii Tharsis

În timp ce urcați în jurul lui Olympus Mons, merită să vă uitați la unii dintre ceilalți vulcani din regiunea Tharsis. Tharsis găzduiește 12 vulcani gigantici într-o zonă de aproximativ 4000 km, potrivit NASA. La fel ca Olympus Mons, acești vulcani tind să fie mult mai mari decât cei de pe Pământ, probabil pentru că Marte are o atracție gravitațională mai slabă care permite vulcanilor să crească mai înalți. Este posibil ca acești vulcani să fi erupt până la două miliarde de ani în urmă, sau pe la jumătatea istoriei lui Marte.

Polul Nord și Polul Sud

Marte are două regiuni de gheață la polii săi, cu compoziții ușor diferite; polul nord a fost studiat de landerul Phoenix în 2008, în timp ce observațiile noastre de la polul sud provin de la sondele de pe orbită. În timpul iernii, potrivit NASA, temperaturile de lângă polul nord și sud sunt atât de joase încât dioxidul de carbon se condensează din atmosferă în gheață. Procesul se inversează vara, când dioxidul de carbon se sublimează înapoi în atmosferă. Dioxidul de carbon dispare complet în emisfera nordică, lăsând în urmă o calotă de gheață de apă. Dar o parte din gheața cu dioxid de carbon rămâne în atmosfera sudică. Toată această mișcare de gheață are efecte vaste asupra climatului marțian, provocând vânturi și alte fenomene.

CITEȘTE:  Halo-ul galaxiei Andromeda este mai masiv decât se presupunea, dezvăluie telescopul Hubble

Craterul Gale și Muntele Sharp

Făcut celebru prin aterizarea roverului Curiosity în 2012, Gale Crater găzduiește numeroase dovezi ale apei din trecut. Curiosity a dat peste o albie în câteva săptămâni de la aterizare și a găsit dovezi mai extinse a apei pe parcursul călătoriei sale de-a lungul fundului craterului. Curiosity cucerește acum un vulcan din apropiere numit Muntele Sharp (Aeolis Mons) și cercetează caracteristicile geologice din straturile sale. Una dintre descoperirile mai interesante ale lui Curiosity au fost moleculele organice complexe în regiune, de mai multe ori. Rezultatele din 2018 au afirmat că aceste molecule organice au fost descoperite în interiorul rocilor vechi de 3,5 miliarde de ani. Simultan, cercetătorii au anunțat că rover-ul a descoperit concentrații de metan în atmosferă care se schimbă de-a lungul anotimpurilor. Metanul este un element care poate fi produs de microbi, precum și de fenomenele geologice, deci nu este clar dacă acesta este un semn de viață sau nu.

Sirenum Fossae

Regiunea Sirenum Fossae este remarcabilă prin faptul că combină o serie de cratere și diverse fâșii tectonice suprapuse. Craterele sunt într-atât de mari încât pot atinge un diametru de circa 2 km și mai mult. Această regiune la fel găzduiește fenomenul bizar și încă foarte puțin cunoscut, sub denumirea de linii de pantă recurente, despre care vom vorbi mai detaliat în ultima noastră destinație din acest articol.

Dune Fantomă în bazinul Noctis Labyrinthus și Hellas

Marte este o planetă în cea mai mare parte modelată de vânt, deoarece apa s-a evaporat pe măsură ce atmosfera sa s-a subțiat. Dar putem vedea dovezi extinse ale apei din trecut, cum ar fi regiunile de „dune fantomă” găsite în bazinul Noctis Labyrinthus și Hellas. Cercetătorii spun că aceste regiuni obișnuiau să aibă dune înalte de zeci de metri. Mai târziu, dunele au fost inundate de lavă sau apă, care și-au păstrat bazele în timp ce vârfurile s-au erodat. Dune vechi, cum ar fi acestea, ne arată cum băteau vânturile pe Martele antic, ceea ce, la rândul său, oferă climatologilor câteva indicii cu privire la mediul antic al Planetei Roșii. Într-o întorsătură și mai interesantă, ar putea exista microbi care se ascund în zonele protejate ale acestor dune, feriți de radiații și vânt care altfel i-ar distruge.

CITEȘTE:  11 Cele mai spectaculoase poze a eclipsei solare din 2017

Linii de pante recurente în craterul Hale

Marte găzduiește trăsături ciudate numite linii de pante recurente, care tind să se formeze pe laturile craterelor abrupți pe timp cald. Este greu să ne dăm seama ce reprezintă ele. Imaginea prezentată aici de la craterul Hale (precum și din alte locații) prezintă locuri în care spectroscopia a adunat semne de hidratare. În 2015, NASA a anunțat inițial că sărurile hidratate trebuie să fie semne ale apei curgătoare la suprafață, dar cercetările ulterioare au afirmat că liniile de pantă recurente ar putea fi formate din apă atmosferică sau fluxuri uscate de nisip. În realitate, este posibil să trebuiască să ne apropiem de ele pentru a le înțelege. Dar există o dificultate – dacă liniile de pantă recurente găzduiesc într-adevăr microbi marțieni, nu ar trebui să ne apropiem prea mult ca să nu contaminăm locul. În timp ce NASA își dă seama cum să investigheze în cadrul protocoalelor sale de protecție planetară, viitorii exploratori umani ar putea fi nevoiți să admire aceste trăsături misterioase de departe, folosind binocluri.