Uitându-vă la cerul de noapte, va-ți pus vreodată întrebarea – câte stele din cele ce luminează acum, sunt deja moarte?

Luând în considerație viteza luminii și distanța la care se află unele din ele. Ar fi firesc să presupunem că unele din ele ar putea fi deja stinse, iar ceia ce vedem pe cer este doar o privire în trecut a luminii ce încă ne atinge ochii.

Dacă ar fi să luăm chiar și steaua noastră gazdă, Soarele, dacă ar fi să se stingă printr-o minune macabră în acest moment, noi cei de pe Pământ vom observa acest lucru abia peste 8 minute. Acest lucru se datorează faptului că lumina solară atinge suprafața Pământului în circa 8 minute și 20 secunde.

Practic tot ce privim pe cer e o proiecție a trecutului.

Însă cât de infinit nu ar fi spațiul, viața unei stele este finită, și de aici firesc apare întrebarea – câte stele din cele ce luminează acum, sunt deja stinse?

Stelele cu cele mai mici durate a vieții pot trăi doar 1 sau 2 milioane de ani, în timp ce altele supraviețuiesc miliarde sau chiar trilioane de ani. În același timp, în condiții ideale, cu ochiul liber de pe Pământ putem vedea doar 9.000 de stele.

Ei bine, astronomii afirmă că șansele ca vreo una din acele stele de pe cer să fie deja moartă sunt extrem de minime, chiar sub 1%, în urma a mai multor estimări. Dar atunci când vorbim despre universul vast, nu putem afirma nimic cu 100% exactitate, suntem prea mici încă pentru a putea asimila astfel de cifre. Atunci ce formează acel 1% de dubii?

CITEȘTE:  9 Destinații turistice extraordinare pe Marte

Iată candidații ipotetici ce ar putea fi deja în neființă.

Betelgeuse

Betelgeuse va fi probabil cel mai cunoscut pentru toți din această listă. Văzut încă din antichitate datorită strălucirii sale puternice și culorii oranj-roșietice. Este cea mai strălucitoare stea de pe cerul de noapte, după Rigel și cea de-a doua cea mai strălucitoare din constelația Orionului. Un super gigant roșu, care suprapus Soarelui nostru, va atinge cel mai probabil până la orbita lui Jupiter. Cercetătorii sunt de mult timp cu ochiul pe Betelgeuse, pentru că odată ce se va stinge din viață, va crea o supernovă spectaculoasă care ne va lumina cerul o perioadă bună de timp.

Eta Carinae

Cu aproximativ 170 de ani în urmă, Eta Carinae, una dintre cele mai strălucitoare și mai masive stele din Calea Lactee, a erupt cu o explozie titanică, eliberând aproape la fel de multă energie ca o explozie de supernovă și devenind la un moment dat a doua cea mai strălucitoare stea din cerul nopții. Cumva, steaua a supraviețuit marii erupții, oferind astronomilor un mister interesant. Sistemul stelar acum binar strălucește de cinci milioane de ori mai puternic decât Soarele, cu doi lobi enormi, simetrici, în expansiune care se extind pe ambele părți. Marea stea își va epuiza probabil combustibilul nuclear în viitorul apropiat, astronomic vorbind, și va exploda ca o supernovă, dacă nu a făcut-o deja, iar nouă ne rămâne doar să urmărim acest lucru.

Spica

Situată la aproximativ 262 de ani lumină de Pământ, Spica arată ca o singură stea, dar sunt cel puțin două stele. Ele nu se pot distinge individual de un singur punct de lumină, chiar și cu un telescop. Natura duală a acestei stele a fost dezvăluită numai prin analiza luminii sale cu un spectroscop, un instrument care împarte lumina în culorile sale componente. Cele două stele sunt atât de apropiate și orbitează atât de repede, încât gravitația lor reciprocă distorsionează fiecare stea într-o formă de ou. La ce efecte adverse poate aduce un asfel de dans stelar, rămâne de văzut doar, dar la sigur va fi magnific.

CITEȘTE:  5 Exoplanete Ce Pot Găzdui Viață

IK Pegasi

IK Pegasi este cel mai apropiat candidat de a deveni o supernovă. El face parte dintr-un sistem de stele binare, situat la aproximativ 150 de ani lumină. Steaua principală din sistem – IK Pegasi A – este o stea obișnuită de secvență principală. Potențiala supernovă de tip I este cealaltă stea – IK Pegasi B – o pitică albă masivă, extrem de mică și densă. Când steaua A începe să evolueze într-un gigant roșu, este de așteptat să crească până la o rază în care pitica albă poate acumula sau prelua materia din norul gazos extins al lui A. Când steaua B va deveni suficient de masivă, s-ar putea prăbuși pe ea însăși, în proces explodând ca o supernovă.

Cu toate acestea, mulți astronomi afirmă a fi un mit faptul ca vreo una din stele să fie deja moarte pe cer. După cum am spus și mai sus, chiar și acești candidați enumerați au o probabilitate de mai puțin de 1% de a fi deja dispăruți.