Pe măsură ce numărul de infectați cu coronavirus se apropie de 100.000 de persoane în întreaga lume, cercetătorii încearcă să înțeleagă din ce motive se răspândește atât de ușor.

O parte din analizele genetice și structurale au identificat o caracteristică cheie a virusului – o proteină la suprafața sa – care ar putea explica de ce infectează atât de ușor celulele umane.

Alte grupuri cercetează calea prin care noul coronavirus intră în țesuturile umane – un receptor pe membranele celulare. Atât receptorul celular, cât și proteina virusului oferă șanse potențiale pentru ca medicamentele să blocheze agentul patogen, dar cercetătorii spun că este prea devreme pentru a fi siguri.

Noul virus se răspândește mult mai ușor decât cel care a cauzat sindromul respirator acut sever, supranumit SARS (de asemenea un coronavirus) și a infectat de peste zece ori mai multe persoane care au contractat SARS.

Invadatorul

Pentru a infecta o celulă, coronavirusurile folosesc o proteină „ascuțită” care se leagă de membrana celulară, proces care este activat de anumite enzime. Analizele genomice ale noului coronavirus au relevat faptul că proteina sa „ascuțită” diferă de cele ale rudelor apropiate și sugerează că proteina are un spațiu pe ea care este activat de o enzimă cu celule gazdă denumite furină.

Acest lucru este semnificativ, deoarece furina se găsește în multe țesuturi umane, inclusiv plămânii, ficatul și intestinele subțiri, ceea ce înseamnă că virusul are potențialul de a ataca mai multe organe, spune Li Hua, biolog structural la Universitatea de Științe și Tehnologie din Huazhong – Wuhan, China, unde a început focarul. Această concluzie ar putea explica unele dintre simptomele observate la persoanele cu coronavirus, cum ar fi insuficiența hepatică, spune Li.

CITEȘTE:  Coronavirus: copiii sunt la fel de susceptibili ca și adulții, sugerează un nou studiu

Precauție

Dar unii cercetători sunt precauți în privința supraevaluării rolului spațiului de activare în răspândirea coronavirusului. „Nu știm dacă acest lucru e într-atât de important sau nu”, spune Jason McLellan, biolog în cadrul Universității din Texas.

Alți oameni de știință sunt nesiguri de compararea spațiilor de activare a furinei în virusurile gripei cu cele ale noului coronavirus. Proteina hemagglutinină de la suprafața virusurilor gripei nu este similară sau legată de proteina „ascuțită” din coronavirusuri, spune Peter White, un medic virolog la Universitatea din New South Wales din Sydney, Australia.

Iar virusul gripal care a cauzat cea mai mortală pandemie înregistrată, pandemia de gripă spaniolă din 1918, nu are nici măcar un spațiu de activare a furinelor, spune Lijun Rong, un medicolog la Universitatea din Illinois din Chicago.

Gary Whittaker, virologist la Universitatea Cornell, New York, spune că sunt necesare studii pe modele de celule sau animale pentru testarea funcției spațiului de activare. “Coronavirusurile sunt imprevizibile, iar ipotezele bune se dovedesc a fi greșite”. În prezent echipa sa testează modul în care eliminarea sau modificarea spațiului afectează funcția proteinei „ascuțite”.

via: [Nature.com]