Praful radioactiv adânc la fundul oceanului sugerează că Pământul se mișcă printr-un nor masiv lăsat în urmă de o stea ce s-a stins deja.

În mod continuu, în ultimii 33.000 de ani, spațiul a îmbogățit Pământul cu un izotop rar de fier forjat în supernove.

Nu este prima dată când izotopul, cunoscut sub numele de fier-60, ne-a atins planeta. Însă acesta contribuie la creșterea dovezilor precum că acest izotop ne „prăfuiește” în continuu, fapt ce ar putea însemna că ne deplasăm printr-un nor interstelar de praf care ar fi putut proveni de la o supernovă cu milioane de ani în urmă.

Fier-60 a fost în centrul mai multor studii de-a lungul anilor. Are o perioadă de înjumătățire de 2,6 milioane de ani, ceea ce înseamnă că se descompune complet după 15 milioane de ani – deci orice probe găsite aici pe Pământ trebuie să fi fost depuse din altă parte, deoarece nu există nici un fel de fier-60 care ar fi putut supraviețui de la formarea planetei acum 4,6 miliarde de ani.

Și s-au găsit și depozite. Fizicianul nuclear Anton Wallner de la Universitatea Națională Australiană a datat anterior îngrămădiri la fundul oceanelor din 2,6 milioane și 6 milioane de ani în urmă, sugerând că resturile de la supernove au plouat pe planeta noastră în acele momente.

Dar există dovezi mai recente ale acestui praf de stele – mult mai recente. A fost găsit în zăpada din Antarctica. Conform dovezilor, aceasta trebuia să fi căzut aici în ultimii 20 de ani.

În urmă cu câțiva ani, oamenii de știință au mai anunțat că fier-60 a fost detectat în spațiul din jurul Pământului, cercetat pe o perioadă de 17 ani de către Advanced Composition Explorer al NASA.

Toate aceste dovezi sugerează precum că Pământul se mișcă în prezent printr-o regiune numită Norul Interstelar Local, alcătuită din gaze, praf și plasmă.

CITEȘTE:  Erupțiile puternice pe Soare ar putea cauza cutremure

Dacă acest nor a fost creat în urma exploziei unei stele, atunci este rezonabil să ne așteptăm ca aceasta să atingă Pământul cu o „ploaie” slabă de fier-60. Aceasta a sugerat descoperirea în Antarctica; și asta a încercat să valideze Wallner și echipa sa examinând sedimentele oceanice.

Dar dacă Norul Interstelar Local este sursa fierului-60, ar fi trebuit să existe o creștere bruscă atunci când Sistemul Solar a intrat în nor – ceea ce, potrivit datelor echipei, ar fi avut loc în ultimii 33.000 de ani. Cel puțin, cel mai vechi eșantion ar fi trebuit să aibă niveluri semnificativ mai mici de fier-60, dar nu a avut-o.

Este posibil că Norul Interstelar Local și resturile supernovelor sunt coincidente, mai degrabă decât o singură structură, resturile rămânând în mediul interstelar din supernove care au avut loc cu milioane de ani în urmă. Asta ar sugera că Norul Interstelar Local nu este o rămășiță slabă de supernovă.

“Există studii recente care sugerează că fierul-60 prins în particule de praf ar putea sări în jurul mediului interstelar”, a spus Wallner.

“Deci, fierul-60 ar putea proveni din explozii chiar mai vechi de supernove, iar ceea ce cercetăm acum este un fel de ecou”.

Cercetătorii afirmă că cel mai bun mod de a afla este să căutați mai mult fier-60, acoperind decalajul dintre 40.000 de ani în urmă și aproximativ un milion de ani în urmă. Dacă abundența de fier-60 crește mai mult înapoi în timp, asta ar sugera supernove antice. Cu toate acestea, o abundență mai mare mai recent ar sugera că Norul Interstelar Local este sursa fierului-60.

CITEȘTE:  Pământul ar putea avea un nou mini-satelit în curând

via: [Science Alert]